Mai nou, pictez cu cafea și vin apoi vin și cu un liner. Dublu vin. Mă dau în vânt și după grafică, îmi plac și cuburile cerate, lutul și cuvintele, că și de astea mă folosesc atunci când desenez. Le bag acolo, printre forme și culori până le fac să transmită ce am nevoie, că altfel zboară. De când am înțeles ce efect au pentru cap și stres treburile astea, cu pictatul și desenatul, fac ateliere. Unul se cheamă yacașa: atelier de stropșeală. Cum adică? Se ia o foaie. Se ia de pe foc cafeau și de la gură paharul de vin roșu și se stropșesc pe foaie. Fix aiurea. Se așteaptă, că doar vinul nu se bea și nici nu se usucă pe fugă. Abia după aceea se încep a contura toate formele, cu linerul. Doar nu-s de capul lor! Sunt de capul nostru. Se pune în ramă. Foaia, nu vinul. Apoi se stă la minunat, că doar de asta se pune ramă: pentru posteritate!